MUZEUL COMUNISMULUI_PRAGA

Intotdeauna m-am intrebat de ce oare Praga este atat de adorata de turistii din toata lumea. Intelegeam ca arhitectura renovata pana la limita kitschului atrage multimi, ca restaurantele servesc minunatii culinare la preturi accesibile, ca strazile inguste din partea veche a orasului amintesc de cele din Venetia si ca in general este destul de safe, calitate deloc neglijabila cand vorbim de turistii de varsta a III a.

Dar ca vantul furios, stropii de ploaie care biciuiau pe oricine le statea in cale si frigul care-ti intra prin haine si piele direct in oase nu reuseau totusi sa risipeasca masele compacte de umbrelute colorate si aparatele de fotografiat agatate de proprietarii curiosi, ei, asta nu intelegeam. Cum poate cineva sa se bucure de ceva impotriva tuturor obstacolelor naturale? Am cautat o jumatate de ora Muzeul Comunismului, cu harta in mana si tot dand rotocoale acelorasi strazi. Ce naiba se intampla? Muzeul era si nu era chiar langa noi. Cat de mic sa fie incat sa nu-l vedem? Pentru ca cine s-ar fi gandit ca deasupra unui Mc Donalds urias – simbolul prin excelenta al capitalismului - se poate construi un muzeu al comunismului? Ironica locatie intr-adevar, dar asta nu l-a impiedicat pe Glenn Spicker, un om de afaceri american sa deschida acest muzeu in 2002.

Nu siu de ce aveam asteptari uriase, poate penTru ca eram frustrate ca in Romania nu s-a construit inca nimic de genul asta, poate pentru ca subiectul este din start dureros si are nevoie de o abordare serioasa si delicata. Biletul destul de scump ne-a facut sa credem ca ceea ce aveam sa vedem o sa depaseasca asteptarile. Din pacate, locatia - o casa veche impartita in cateva camere foarte inalte - era mult prea mica pentru un muzeu, iar piesele erau expuse una langa alta, fara ca intermedierea intre ele sa se faca prin vreo tehnica scenografica. Lipseau cu desavarsire orice urma de display design , necesara oricarei expunere coerente.