Doamna Barbie a împlinit o frumoasă vîrstă

Adorată şi detestată deopotrivă, Barbie s-a transformat incontestabil într-un icon cultural, instantaneu recognoscibil.

„I’m a Barbie girl in a Barbie world / Life in plastic is fantastic!” O viaţă fantastică într-adevăr. Începînd cu cosmogonia proprie, ce subminează povestea biblica a creaţiei, intrăm într-un univers fermecat, o societate matriarhală roz în care femeia e pe primul loc. Ea este creată perfectă, cu picioare pînă-n gît, talie imposibil de subţire şi bust luxuriant. Indiferent de încarnare şi de ţinuta corespunzătoare oricărei cariere pe care o alege, scopul primordial în viaţa lui Barbie este să arate răpitor. Ken, boyfriendul metrosexual, este doar un accesoriu, unul din miile care o înconjoară, rătăcit printre caleşti, apartamente, make-up şi o garderobă colosală (peste un miliard de costumaţii vîndute din 1959, anul naşterii lui Barbie). Nu e rău pentru o domană ce tocmai a împlinit respectabila vîrsta de 50 de ani.

Puterea păpuşii ajunsă idol, capabile să inspire atîta adoraţie, dedicaţie, emulaţie, obsesie şi dependenţă nu încetează să fascineze şi să intrige. Multe rele i s-au pus în cîrcă, cel mai grav fiind promovarea unei imagini nerealiste despre ideea de feminitate şi frumuseţe, cu toate nenorocirile care vin atunci cînd realitatea, reprezentată de trupuri normale de femeie, se încăpăţînează să nu intre deloc în calapodul de plastic ce întruchipează perfecţiunea. (ca o ironie, măsurile Barbie aduse la proporţiile unei fiinţe umane ar fi total aberante: peste 2m înălţime, 111cm bust, 43 cm talie şi 101cm şolduri).