Aspectul final al unei camere imi va fi necunoscut pina in ultimul moment

Designul interior al Casei Ideale (CI) e cauzal. Imi construiesc interiorul pornind de la un artefact esential al carui material/textura/culoare va atrage in jurul lui alte obiecte, culori si texturi. Astfel, aspectul final al unei camere imi va fi necunoscut pina in ultimul moment.
In acest moment sint in faza in care incerc sa creez, cu suficienta ironie sper, o locuinta aristocratica reinterpretata. Locuiesc intr-o casa foarte mica. In cei 33 de metri patrati imi doresc sa am o bucatarie mediteraneeana, un hol marocan, un salon de conte scapatat si un dormitor englezesc. CI contine in mod obligatoriu lucruri facute sau refacute de mina mea. Chiar daca nu voi termina niciodata proiectul (sau cind il voi termina imi voi dori altceva sau ma voi muta sau ma voi casatori), munca la el imi fericeste la propriu unele dimineti. Si nu e putin.
 
Nu ma pot dezbara de colectionatul de obiecte. Mostenita poate  de la parinti si bunici, prefer sa consider aceasta mentalitate romaneasca de gospodarie, pentru ca am trecut prin cartile lui Jon McGegor, o forma de arheologie urbana. Subiectiva.     vezi tot articolul
 
Mi-am dorit intotdeauna o camera-birou, cu pereti-biblioteca si cheie la usa. In singura locuinta unde am avut un astfel de spatiu, considerat ideal de catre scriitori, nu am scris niciodata nimic. Ca si cu fantasmele sentimental-erotice, casele ideale nu trebuie niciodata realizate in totalitate. Locuitul intr-o casa ideala inseamna singuratate, pentru ca nimeni altcineva  nu ar putea locui intr-o prelungire a personalitatii tale. Casa ideala e ca sufletul-pereche. O fantasma relationata mai degraba cu visarea decit cu intilnirea.
 
Cred ca un designer de interior trebuie sa fie mai intii psihoterapeut. Reconstruindu-mi singur interioarele, practic o forma de auto-terapie. Daca functioneaza, voi organiza receptii.
 
Locuiesc intr-o arsoniera dubla, 33m2, proprietar (inca 17 ani de platit rata), Sipotul Fintinilor 4, Cismigiu, Bucuresti