Pentru ca de multe ori apar fara ca cineva sa le fi cerut aparitia, sculpturile publice sunt situate undeva la granita dintre arta si politic. Privat si public. Detaliu si general. Amplasate in spatiul public, deci al tuturor, aceste obiecte de arta ar trebui sa transmita un mesaj spiritual trecatorilor, sa infrumuseteze zona sau sa comemoreze ceva.
Mi s-a parut intotdeauna problematic dreptul la existenta al unei sculpturi publice. Cite nu au fost cazurile in care viziunile artistului comisionat sa realizeze o lucrare publica nu au corespuns deloc cu cele ale publicului larg. Fiind platita de cele mai multe ori din bani publici, lucrarea de arta nu mai are dreptul sa existe intr-o forma libera & independenta, ci trebuie sa tina cont si de parerea publica, de contextul social in care va fi amplasata.
O sculptura publica se va afla mereu la intersectia dintre public (cel care plateste si care va trai cu lucrarea in spatiul public), artist (cel care concepe lucrarea) si politic (cel care alege propunerea artistului sau care propune juriul ce va alege mai departe lucrarea castigatoare). Prin urmare, politicului ii revine partea cea mai interesanta, de decizie intr-un domeniu – artistic – pe care nu-l stapaneste si cu al carui limbaj nu este deloc familiarizat. De aceea sculpturile publice oglindesc nivelul cultural al clasei politice intr-un anumit moment si nu pe cel al clasei culturale.
vezi tot articolul




























